Live

Ce nu te omoara, pur si simplu nu te omoara. Atat

De cate ori nu ti-ai zis ca “ce nu te omoara te face mai puternica”? Dar pe o scara de la 1 la 10 cat de tare te-a facut pe tine vorba asta mai puternica? Doar cuvintele si insemnatatea lor, nu te gandi la altceva. S-au mutat munti din loc in fata ta? A secat vreo mare? Brusc ai devenit un top-model de 90-60-90 si ala a regretat pana la moarte ca l-a parasit o asa bunaciune? Vezi de treaba, i-a trecut de la prima fusta pe care a intalnit-o. Sau poate cine stie? Dar hai numai gandeste-te vreo 3-4 secunde, asa la rece si din scurt.

Uite care-i treaba, stiu ca in clipa in care ai stiut ca e momentul, din instinct ti-ai dus mainile la cap, nu de suparare ci de nervi suparati si ti-ai inclestat degetele intre suvite. Stiu ca erai data cu rimel waterproof si totusi ti-a curs pe obraji si ti-a lasat dare negre. Inteleg ca ai simtit nevoia sa te duci intre perne si sa urli acolo cat te-au tinut plamanii, sa dai cu pumnii in perete, sa te prabusesti pe podea ca sa o iei in brate. Te-ai simtit a nimanui, nu era nimeni langa tine dar chiar daca ar fi fost tot nu te-ar fi inteles pentru ca tu simteai un cutit in piept. Si se tot rasucea pana ramaneai fara aer. Dar adu-ti aminte ca ai adormit. Ai adormit si atunci cand te-ai trezit nu mai voiai nici sa plangi, nici sa dai cu pumnii in pereti si nici sa putrezesti pe podea. Tu voiai sa mergi mai departe. Asa e? Stii ca asa e.

Erai trista dar te-ai ridicat si ti-ai luat viata de unde o lasasei cu o noapte in urma. Totul era ca inainte, e adevarat ca iti lipsea ceva dar banuiai la sigur ca ceva-ul ala nu se mai intoarce pentru ca tu l-ai lasat sa plece. Iti aduci aminte ca te-ai dus direct la salon unde ti-ai inrosit unghiile si ti-ai facut parul aramiu. Apoi, mai stii ca ai iesit sa te plimbi singura? Iti mai amintesti senzatia de libertate, ca mai aveai putin si aveai sa zbori? Erai trista, dar eliberata. Mergeai alene pe o straduta ingusta pavata cu frunze reci si palide, cu copaci goi si sub un cer plumburiu spre negru. Mergeai, te opreai, te uitai si iti spuneai in gand “Ce nu ma omoara ma face mai… Mai cum? Ca asa eram si inainte. Mai cum? Ce s-a schimbat?”.

Erai libera si puternica. Libera nu ai fost pana atunci dar puternica ai fost intotdeauna. Ai fost tu si stii ce ai vrut. Si de la cine. Asa ca, fata mea, esti frumoasa, esti trista si esti puternica. Stii ca tristetea trece in timp. Stii ca e ca o raceala care iti trece in 7 zile. Stii ca o resimti si peste un an. Dar nu asta ti-a dat puterea sa mergi mai departe. Tu singura ai facut asta! 😉

https://www.facebook.com/yarina.caraman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s