Live

Cum ma mint eu si cum ne mintim cu totii

Ziceam odata ca nu-mi plac multe chestii si asa e. Nu am prea multe placeri pe lume in afara de citit, scris, plimbare, muzica si Game of Thrones. Incerc pe cat posibil sa evit oamenii (uite una dintre chestiile care nu prea imi plac) pentru ca majoritatea sunt mai periculosi decat un lup printre oi. Uneori ma simt o oaie cu doua smocuri de lana si beteaga de-o ureche, nu mai zic de behaitul atipic. E groaznic cateodata (de cele mai multe ori) ca inainte sa iesi pe strada sa te uiti de cinspe ori in oglinda nu ca sa verifici cat de frumoasa esti ci ca sa te asiguri ca nu atragi privirile oamenilor gresiti, creaturilor inumane cu infatisare mincinoasa omeneasca. Da, recunosc, de oameni mi-e frica. Nu de toti, dar totusi n-ar trebui sa imi fie de nimeni.

Societatea noastra e bolnava de mizerie. Imaginati-va doar o chestie gigantica (aceea e societatea) cu ce fel de forma vreti voi, imaginati-va ca traieste pe undeva si e bine, sanatoasa, se simte energica si optimista. La un moment dat vine pe farfuria ei o chestie mica de culoare discutabila pe care chestia gigantica (societatea) o ingurgiteaza cu nesat, fiind sigura ca chestia mica este buna pentru ea si o va ajuta sa fie la fel de energica si de optimista in continuare. Numai ca dupa cateva zile timp in care ingurgiteaza alte si alte chestii mici si colorate care mai de care, chestia gigantica incepe sa aiba dureri de cap si de dinti, o ia cu vajaieli si are palpitatii. De atunci zace cu suflare slaba tot pe undeva, dar singura, de multi, multi ani se chinuie sa vomite si nu poate. Ce e mai naspa e ca chestiile bune sunt acum amestecate cu chestiile rele din ea si se cam bat pe muteste, se forfotesc in burta chestiei gigantice, iar chestiile rele se lupta cu toate fortele sa nu fie vomitate. Cam asa sta treaba cu societatea in care ne facem veacul, un veac care e destul de lung, iar dansa nu da semne sa verse.

Ne mintim cu totii, eu mai mult ca oricine (exagerez) ca oamenii sunt buni unul cu celalalt si ca fiecare dintre noi stie ce e aia o compasiune, o milostenie, un sfat venit la fix, o incurajare, o ceva acolo, ceva sa fie bun. Nu. Pe piele am constatat ca nu. De asemenea ne mintim ca toti oamenii sunt frumosi si ca nimeni nu este urat, fiecare e frumos in felul lui. O baliverna foarte mare, de o nesimtire colosala. Nu spune nimeni ca toti oamenii se nasc urati, ati vazut si voi ca toti bebelusii sunt perfecti, iata ca cineva totusi atinge perfectiunea, nu e chiar asa imposibil deci la o adica toti ne nastem perfecti numai ca avem grija ca pe parcursul anilor in care respiram oxigenul sa ne facem “mai mult ca imperfecti”. Unii respira aerul ca sa traiasca si sa faca ceva cu ei si cu viata lor, altii il respira degeaba si mai sunt si urati pe deasupra, din toate punctele de vedere.

Mi-ar placea ca atunci cand ma intorc de la serviciu singura sa nu imi mai fie teama de cand intru in scara si pana cand vine liftul. Odata veneam din oras si un ins statea sprijinit fix de usa mea. Altadata am auzit niste zgomote ciudate si pe vizor am observat ca un alt ins (sau poate ca acelasi) statea iarasi sprijinit de usa mea. Mi-ar placea sa merg linistita pe strada, dimineata, cand e week-end si e mai nimeni pe strada, sa nu-mi fie teama ca sare vreun “om” de prin boscheti. Mi-ar placea multe mie, dar na.

Cel putin la noi in tara un pic mai lipseste ca delicventii de orice natura sa isi faca sindicat si sa isi ceara drepturile pe care eu nu le cunosc dar poate ca si le stiu ei mai bine, care or fi alea. Pentru moment pare de ajuns ca mananca si dorm pe banii nostri in toate inchisorile teritoriului finantate din bugetul de stat.

Sa continuam sa ne mintim totusi, detasarea face bine in multe situatii si oricui. Eu una de multe ori incerc sa ma detasez si imi iese si atunci postez poze frumoase pe Facebook. Altceva ce pot sa fac? Nu am cum sa schimb pe nimeni. Pana la urma toti ne nastem perfecti. Din toate punctele de vedere.

Sursa foto

Anunțuri

2 gânduri despre „Cum ma mint eu si cum ne mintim cu totii

  1. Ma bucur ca mai exista cineva care impartaseste aceleasi pareri ca mine. Eu, sincer, am ajuns la concluzia ca societatea este atat de bolnava incat nici macar „chestiile bune” nu mai au capacitatea sa schimbe ceva. Totusi, poate perseverenta va triumfa 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. Oamenii buni incearca sa faca chestii bune. De fapt sa le faca loc prin mizerie. Si eu am speranta ca perseverenta va triumfa si o sa triumfeze. Trebuie, altfel unde ajungem?
      Ma bucur sa vad ca nu sunt singura care gandeste asa 😉

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s