Live

Copilul meu merita o mama mai buna!

Primesc destul de des intrebarea “Tu cand?” in momentul in care ma aflu in acelasi grup cu o femeie insarcinata sau cand o alta femeie anunta ca e insarcinata sau cel putin isi manifesta dorinta de a avea o odrasla dupa chipul si asemanarea-i. Chiar asa, eu cand? Pai nu acum si sa vezi de ce.

In primul rand, in unele situatii care ar trebui gestionate cu maxima seriozitate si maturitate, gen plata intretinerii sau alte chestii casnice, eu ma comport exact invers. Aaa, tre’ sa platesc intretinerea? N-am timp, platesc luna viitoare pe doua luni. Ori aaa, n-am mancare? Ma duc repede pana in Mega sau fac o comanda la Jerry. Ei, eu daca as avea copil nu as putea sa aman plata intretinerii pentru ca ar trebui sa stiu sa imi impart cheltuielile in asa fel incat el sa nu simta asta. Nu-mi permit ca luna viitoare atunci cand chipurile ar trebui sa platesc intretinerea pe doua luni, lui sa nu ii mai iau costumas sau sa ii reduc ratia de pampersi. Ce sa-i zic, c***te si tu mai putin? Nici n-am cum, nu m-ar intelege manca-l-ar mama. Si in niciun caz nu pot sa ii dau sa manance mancare gatita de la Mega sau pizza de la Jerry.

In al doilea rand, pentru mine momentan salariul reprezinta multe haine, multe carti, multa plimbare la mall adica. Sunt constienta ca daca as avea un copil categoric as taia din ele, ar trece probabil mult timp pana sa mai intru eu macar la H&M. Iar in ceea ce priveste plimbatul la mall, copilul meu nu va face asta, timpul lui liber va fi constituit din alte chestii mult mai educative si mult mai sanatoase, sunt total contra mall-mediu de crestere si educatie, am avut si un post pe tema asta.

In al treilea rand, daca azi nu am chef sa ies din casa, desi trebuie, pai eu nu ies. Gasesc o modalitate sa imi aman treaba in oras pentru alta zi si gata, stau in canapea cu laptopul in brate uitandu-ma la seriale cat e ziua de lunga, o zi in care as putea sa gatesc de exemplu (vezi ce am zis mai sus cu Mega si Jerry). Si daca am copil ,am chef, nu am, in parc tot trebuie sa ies, iar asta fara exceptie in fiecare zi. Pe ploaie, pe vant, pe ninsoare, mai putin pe canicula, eu trebuie sa ies daca tin la imunitatea lui si la nervii mei in caz ca se imbolnaveste. Tratamentul si programarile la doctor probabil vor costa mai mult decat jucariile de la Noriel pentru care sunt sigura ca o sa faca o obsesie, asa ca mai bine il scot afara, il duc in excursii, il plimb cat de mult se poate si ii cumpar cat de multe jucarii vrea, in loc sa platesc tratamente pentru raceala fara numar si sa ma panichez ca “Ce-are copilul?”. Inca nu stiu cum se dau retetele, momentan daca ma doare ceva ma duc la farmacie si imi cumpar, fara doctor.

Si last but not least nu sunt pregatita sufleteste, psihic, emotional, etc. Numai cand ma gandesc ca eu trebuie sa devin un exemplu pentru cineva, stiti voi mama le stie pe toate, chiar nu imi dau seama cum as putea face asta. E foarte adevarat ca un copil se face usor dar si cum se creste? Mai ales la planurile pe care le am pentru el: cresa (deja stiu unde va merge), gradinita (si pe asta o stiu), scoala primara (mda, si la asta m-am gandit), ateliere, optionale, inot, engleza + o alta limba straina pe care o vrea el, mi-am facut o idee si despre firmele de hanute pentru copii, momentan ma uit de care pampers e mai bun, o sa ii fac si o biblioteca de carti pentru copii numai a lui, o sa faca pregatire la engleza si acasa, nu numai la gradi/scoala, etc. Hai ca m-a luat valul rau de tot. In niciun caz nu sunt pregatita sa le fac pe toate, macar sunt suficient de constienta si inca nu ma grabesc. Copilul meu va avea o mama buna, perfecta nu am cum sa fiu, dar buna voi fi pentru el/ei cati vor fi. Ma pregatesc pentru moment, stiu ca ii voi oferi o copilarie frumoasa pentru ca daca nu am sa fac asta nu o sa mi-o iert niciodata. Iar daca ceva imi da planurile peste cap pot sa zic macar ca am incercat, dar copilaria lui tot frumoasa va fi.

Si ca tot vorbeam despre pregatit sufleteste, fizic, emotional, etc., ia uite aici chestii interesante. Pe de-o parte can’t wait for it, pe de alta omg. Si da sunt de acord ca „partea tehnica” o inveti cu timpul, dar eu vreau ca odrasla mea sa gaseasca in mine omul matur si altruist de care are nevoie. Momentan sunt perfect invers.

P.S. Primul meu copil va fi o fetita, iar numele ei va fi Yarina (ca pe mine nu ma cheama asa :)) ). Mda, ceasul meu biologic deja are alarme.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s