Live

Stii tu, momentul ala in care te saturi

Supozitia si nesiguranta sunt mamele bune ale unui prag sanatos de nebunie. Atata timp cat te hranesti cu supozitii de tot felul nu faci decat sa te afunzi tot mai tare in namol si sansele sa iesi de acolo sa fie egale cu sansele ca supozitiile tale sa fie reale. Pana sa ajungi la esenta, lucru pe care daca il faci esti tare, dai mai intai de o nenorocita de aparenta care da nastere celebrei prime impresii. La prima impresie ti s-a parut ca tipul ala e ok, la alta prima impresie aia ti-a facut sistemul nervos vraiste, la o alta nu stiu cine ti s-a parut plin de el si de alte chestii la fel ca el, nu stiu cand o persoana ti s-a parut ca e prea proasta ca sa-ti irosesti cuvintele pe ea s.a.m.d.

Oricum o dai tot nu e bine. Iti faci o prima parere dar niciodata parerea aia nu ramane aceeasi. Chestia asta e expirata demult, toti stim treaba asta, dar ce te faci in momentul in care cunosti pe cineva de o gramada de timp, tu il vezi intr-un fel, iar restul in alt fel. Felul nu se schimba chiar daca timpul trece. Si atunci repet, ce faci? Pai dai cu presupusul, altceva ti-a mai ramas? Bun, incepi sa le pui pe toate cap la cap, analizezi fapte, conjuncturi, imprejurari, cuvinte, idei, expresii faciale, posturile corpului, priviri, tot. Si unde ajungi cu asta? Pai la multe intrebari fara raspuns. Niciodata nimeni in afara de acea persoana nu va sti sa iti spuna daca asa e sau nu. Nimeni, niciodata.

Cel mai mult ma enerveaza prostia constienta, sfaturile date la nervi, asteptarea si intrebarile fara raspuns. Pai daca tot e o intrebare, nu ar trebui sa existe si un raspuns pentru ea? E, iata, inca una la care nu vom afla raspunsul niciodata. Damn!

Hai sa dam cu presupusul, ca e cum stii, simti si crezi tu. Dar si daca nu e? Atunci cum facem, cum o dam? Nu facem si nu dam pentru ca dezamagirea, draga de ea, este prezenta in sufletul fiecarui omulet de pe globulet care la un moment dat a crezut o chestie, ba chiar a simtit-o pe piele si iacata ca acea chestie s-a dovedit a fi total altceva si a fost dezamagit pana la lacrimi.

Eh si dezamagirea asta. O vad ca pe o izmenita, plangacioasa care cica iti vrea binele pentru ca, vezi tu, mai bine ca s-a intamplat acum decat mai tarziu, mai bine ai aflat acum decat niciodata, mai bine te dai cu capul de pereti acum decat dupa ce ai un copi, mai bine, mai bine pe naiba.

Sunt satula de supozitii si dornica de transparenta. Am obosit sa dau cu presupusul, m-am imbolnavit facand asta si nu mai vreau. Ori e laie, ori balaie si cu asta basta pentru ca nu ma mai intereseaza absolut nimeni si nimic in afara de lucrurile importante pentru care chiar merita sa imi bat capul si sa ma stresez. Exista si batut de cap benefic, chiar si stres benefic daca ceva bun iese din asta. Cum rareori se intampla, mai bine stau cuminte si astept momentul potrivit. Dar si asta e un stres si un batut de cap. Orice ar fi, nu mai dau cu presupusul si nu ma mai gandesc “ce-ar fi daca?” sau “oare asta a vrut sa zica?” sau “tu ce parere ai, asa e?” sau “dar asta ce inseamna?”. Pe naiba inseamna.

sursa foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s