Live

Eu dar mai ales cu mine

Acum am ramas eu cu mine si discutam problemele care ne-au dat peste cap pe amandoua. Ne aducem aminte cum eram noi copil si purtam fustite roz, una era verde in parti, din material supraelastic si o purtam obsesiv pentru ca era lejera si ne lasa sa alergam. Noi tot timpul am fost amandoua si ne-am sustinut atunci cand cadeam de acord ca e bine, ca nu are cum sa nu fie bine. Poate ca ne inselam si trebuia sa ne adunam fiecare bucatelele de pe jos dupa aceea, dar era in regula ca una avea matura si cealalta farasul. Au fost si vremuri in care ne ocaram zilnic pentru ca una voia ceva, cealalta altceva, nu puteam sa facem amandoua ca una sau ca cealalta si cautam o cale onesta de mijloc. De cele mai multe ori nu o gaseam si renuntam. Din cauza asta am pierdut multe sanse, ocazii, prilejuri, multe.

Nu am crezut suficient eu si cu mine ca putem fi o fiinta puternica, o faptura capabila sa gestioneze pericolele si sa se fereasca de ele. Din prea multa teama ne-am bagat singure in gura lupului si am iesit de acolo ferfenita si pline de bale. Una a adus apa, cealalta sapunul si ne-am curatat, pregatit pentru un alt pericol pentru ca noi nu stiam cum sa ne ferim. Eram copil mic si sensibil, firav emotional si fizic aproape straveziu.

eu dar mai ales cu mine 2

Ne-am facut copil mare dupa aceea, iar eu si cu mine nu am mai comunicat ca altadata. Am ramas doar eu pentru ca pe mine m-am adormit intr-un loc sigur. Aveam nevoie de o pauza, sa nu ne mai simtim una cu cealalta, nevoia de independenta a fost mare, iar eu am ramas aici si in mine se zbatea somnul, amorteala. Am trecut peste dor si n-am jelit mult, mi-am luat viata in maini si am plecat sa descopar oamenii singura, oameni de care m-am ferit dupa aceea pentru ca au fost rai si scarbosi, nu mi-a placut de ei. Pe oamenii buni i-am pastrat in mine si am adormit amintirea lor o data cu mine, amintirea se trezeste cateodata emanand din mine miros de dor si ma duc sa ii vad.

Tot eu singura am gasit oameni de-a dreptul frumosi, care mi-au intrat la suflet dar pe care i-am cunoscut in perioade umbrite de alte lucruri urate. Oamenii sunt in continuare frumosi, in continuare ii am in suflet dar mi-as fi dorit sa nu ii fi cunoscut niciodata. Nu mai vreau sa ii vad.

Acum suntem din nou eu cu mine si incercam sa ajungem la un consens. Omul in care traim are nevoie de noi, ne gandim, ne consultam sa vedem cum e mai bine, cum ar fi mai usor, mai putin dureros, mai lin, mai drept. E un drum lung si greu pe care eu cu mine vom trece, un drum care o sa fie o amintire, sau poate ca vom fi chiar noi o amintire dupa aceea. Eu cu mine.

sursa foto 1

sursa foto 2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s