Live

Ce iti asumi atunci cand te-apuca cheful sa-ti faci blog?

Citeam azi un articolas de pe un blogulet din-asta de “biuti” si chiar eram obosita si incercanata, vai steaua mea suparata. Randuletele alea m-au facut sa delirez putin de la tensiunea marita dar pot sa spun ca mi-au facut si ziua. Bai, atatea greseli, atatea dezacorduri, atata insipiditate ce n-am vazut, jur! Ma umfla rasul si in acelasi timp ma freca pe creier stupiditatea cu care a fost scris, lehamitea cu care a fost chipurile compus, o panarama, un terci, o voma de articol.

Eu, da, m-am apucat sa-mi fac si eu un blogulet, acum ceva timp, nu mult, dar stiam ca daca indraznesc sa scriu un cuvant gresit (nu din neatentie, ci din prostie), sa formulez o fraza gresit, sa plictisesc lumea pe aici doar fiindca m-am plictisit eu si scriu pe blog, pot sa-mi iau adio de la treaba asta. Eu asa fac, o dau in bara si imi iau adio. Hai, scrii un sms de-an pulea, ok, nu-l vezi decat tu si cui i l-ai trimis, da’ pe blog ma? Public? De cand am terminat voma de citit am in cap numai “Uat za fac? Uat za fac?”.

Revenind la ideea principala fiindca stim deja cat de mult imi place mie cateodata sa bat campii, eu zic ca ar fi cazul sa nu ne mai oripilam si sa ne vaitam cand vedem astfel de chestii pentru ca oricum nu are rost. Ma rog, acum am vorbit doar pentru mine ca hai sa fim seriosi, eu fac asa. Uite, eu stiu ca randurile astea vor fi citite de cineva, o persoana sau mai multe, apropiati, straini, vor fi citite, iar eu fiindca stiu asta si din respect pentru cititorul textului meu, il revizuiesc inainte sa il public, trag pe acolo niste corecturi ca mai m-apuca foamea si mananc litere, schimb, adaug, scot, ca sa iasa frumos si “citibil” (nu se pune daca exista si ghilimelele de rigoare, asa ca n-am gresit). Incerc sa am o logica cat de cat, cat pot eu acolo, ma uit de cinci ori sa vad daca se repeta vreun cuvant, daca am uitat vreo cratima, ma uit in dex sa vad daca pot sa inlocuiesc un cuvant sau o expresie, in fine, fac un efort si il fac din respect pentru cititor si din dorinta de a avea texte frumoase si curate. In articolasul cu pricina nu am vazut asa ceva si mi-e rusine de rusinea autorului, daca o sti ce-i aia.

Bai, da’ greu mai e ma sa te uiti pe o carte de gramatica si pe un dictionar explicativ, e greu al naibii. Eu inteleg ca blogurile au (ca si al meu) caseta Facebook si ne plac like-urile (pleonasm?) si vrem sa avem cat mai multe dar sa faci un articol la repezeala stiind ca oamenii care te citesc oricum o sa-ti dea like si sa mai si faci pe ‘telectuala/ul pe acolo, asta deja mi se pare jenant. Eu, cel putin, nu fac nimic pentru like sau pentru popularitate pe net sau pentru mai stiu eu ce. Eu am scris de mica, am luat premii pentru asta, mi-a placut si imi place in continuare litera, cuvantul, limba romana, eu de aceea scriu. Mda.

M-am lamurit si cu bloguletele astea de “biuti”. Nu-mi mai trebuie citit asa ceva vreodata.

Sursa foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s