Live

Bunica

Eu sunt nepoata lu’ bunică’mea (străbunica, adică) și a lu’ mamai’mea și a lu’ tătaia. Așa-i ziceam eu, tătaia. Și lu’ mamai’mea îi zic mămaia sau „maiiiiiiiiiiiiii” atunci când eram mica. Mi-a dat Dumnezeu trei oameni numai ai mei, dar pe doi mi i-a luat înapoi, deși mai voiam să stau un pic cu ei. E ca și cum mi-ar fi zis „Gata, i-ai văzut, sunt ai tăi dar mai mult sunt ai mei și am nevoie de ei acum, trebuie să se întoarcă acasă.” Aș fi vrut să mi-i mai lase puțin, ca să-i cunoască și copiii mei. Sau măcar să mă vadă mireasă. Poate or să mă vadă, cine știe. În ziua aia o să privesc și eu în sus, spre ei, poate o să-i zăresc.

Bunica și tătaia, mamă și fiu, iar eu nepoata lor. Pentru mulți ani singura. M-am bucurat douășunu de ani de unul și douăștrei de celălalt. Și totuși, sunt egoistă dacă mi se pare puțin? M-am enervat pe ei, cândva. Atunci da, am fost egoistă. M-am enervat că au plecat, că s-au dus, n-au avut timp nici să se uite în urmă.

Azi îmi amintesc de bunica. Bunicuța mea cu cei mai blânzi ochi din lume, cu cele mai frumoase mâini muncite de bunică bună. Ea nu auzea, mereu trebuia să repeți până te apucau usturimile pe gât „Bre, bunică, ț-am zîs că viu mai târziu pi la matali!”, „Da’ și spui fa acolu?”, „Îți spui că viu mai târziu pi la matali, breee.”, „Și sâcriu fa, și sâcriu?”. Am râs cu lacrimi în ziua aia, până s-a dumirit ea că mă întorc mai târziu să o văd.

Ziua, vara, în amiaza-mare, când aud cântecul de guguștiuc mă gândesc la bunica mea. Atunci curtea ei era mereu pustie, la amiază, fiindcă atunci își făcea siesta, nu se mai auzea hodoronc-tronc peste tot, că nici n-avea stare. Toată ziua scotea apă pentru păsări, făcea cotețe pentru găini, meșterea ea știe ce, în șopronul din fața casei. Iar eu stăteam pe lângă ea, țipam ca de obicei, ca să mă audă. Știa toată ulița ce vorbim noi doua și ce vorbește ea cu toată lumea. În schimb, seara cam pe la șapte nu puteai să vorbești cu ea fiindcă erau „Actualitățâli pi te vie re unu” și voia și ea să se pună la curent cu noutațile, numai că se auzea televizorul din drum, de pe stradă și inevitabil toți vecinii se puneau și ei la curent cu noutațile de la Actualități.

Îi plăcea să fie la curent cu tot, de fapt. Nu era dată, când mă vedea, să nu mă întrebe „Da’ tac’tu i-acasa?”. Tac-tu adică tătaia. Dacă era acasă trebuia să-i spun dacă mănâncă, ce mănâncă, dacă doarme, dacă a fost nu știu pe unde. Câteodată îi ziceam că nu știu, dacă-mi era lene sa vorbesc și se mulțumea cu răspunsul meu, nu insista. Apoi mă poftea la mămăligă cu ceapa. Sau cu vișini. Sau cu zarzări. Dacă doar ce răsturna mămăliga din ceaun, avea și brânză de oaie. Când eram mică îmi făcea păpălău. Daaa, nu râdeți. Frământa în pumn mămăligă și brânză ca să-mi fie mai ușor să mănânc. Și era bun. Era de la bunica mea.

Și acum parcă o văd, cu cămășuța de vară albă și cu floricele albastre asortată cu pestelca neagră. Era așa frumoasă. Mai târziu târa și bățul după ea, pentru că se „mătăhăiește”. N-am știut niciodată ce înseamnă, probabil amețea. Da’ avea probleme și cu tensiunea, ca orice bătrân, că lua „pastili di tensâuni.” Cred că la asta zicea că se mătăhăiește. Și îi plăcea să se uite la „prometeu” (pro tv), la Rosalinda și la „La tometa” (n.r. „La tormenta” – telenovelă). Când apăruseră ăia, RBD sau cum le zicea, am întrebat-o dacă se uită și mi-a zis „Nu mamă, că-i numa’ puială p-acolo.” Avea dreptate, că nici eu nu mă uitam.

Îi plăcea vara sa scoată noaptea patul afară și să doarmă pe cărarea din fața casei. Își punea biscuiți sub perna și a doua zi se trezea fără ei fiindcă-i furau broaștele. Când venea vremea să mă întorc la școala și să plec acasă la ai mei, o vedeam că e tristă. Și mă chema la ea „Hai sa-ți deie bunica un ban. Uiti, ia-l șî când ți sâ fași dor di bunica, să-ni trimeț o scrisoari.”

Acum nu-i mai trimit scrisori, chiar dacă mi se face dor în fiecare zi de ea. Acum am scris despre ea.

Anunțuri

Un gând despre „Bunica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s