Inspiration

Te doare mintea!

Cel puțin pe mine mă doare, sângerează. Nu vă imaginați că de la prea multă materie cenușie, aș vrea eu. Mă doare datorită semenilor mei care incearcă și ei să fie ceva ce nu vor putea fi niciodată. Pentru că nu vor putea indiferent de ce ar face. Ca să mă înțelegeți mai bine:

Vi se pare normal ca atunci când un astfel de individ ajunge într-o țară străină, să zicem că e una unde se vorbește chineză, vi se pare normal ca acel individ să nu mai știe română și să înceapă să vorbească strict chineză, să răspundă la comentarii și sa posteze numai și numai în chineză? O să ziceți ca da, vi se pare normal și că sunt eu nebună. Bine mă, sunt nebuna că mă enervează astfel de manifestări de toată jena, iar reacția mea e una de-a dreptul exacerbata. Menționez doar ca știu sigur că insul nu știe ce e aia o „reacție exacerbată”.

Apoi, acel ins brusc a căpătat așa, un fel de inteligență nativă, dar nu e definitiv nativa pentru ca nu s-a născut cu ea. Se cunoaște asta din faptul că zici că se cacă atunci când scrie (dăăă), nu știu cum naiba a trecut prin facultatea aia scriind „copii au trei mingii”, în fine, nu mai e nimeni ca el. Dar citatele și vorbele cu tâlc prin care dorește neapărat să îți arate unde a ajuns el, cu tot cu incultura lui sunt priceless. Din alea deduci o inteligență formidabilă. Noi ăștia de știm să scriem suntem niște fraieri. Normal, doar știm să scriem, atât. Aaa și să vorbim adică să legăm niște cuvinte astfel incât să ne facem ințeleși fără să râdă nimeni de noi. La ce ne trebuie toate astea?

Fițe domnule, fițe. Că nu putem să stăm în fund de fițele ce le avem. Haideți să vă zic eu că fițele astea, oricât s-ar abuza de ele, persoanele pun în aplicare această strategie deoarece au niște complexe. Unele relativ recente și nu foarte pronunțate, altele vechi dar de actualitate în subconștient. Și d-aia avem fițe, că le avem.

Oare ce costa sau cât costă să ne purtăm ca niște oameni normali? Ok, nu pot să spun că te admir din tot sufletul dacă tu ai reușit să faci ceva ce eu nu am făcut. Dar, te rog, numește-ma invidioasă, ranchiunoasă și tot ce mai vrei tu pe acolo, eu te las în pace pentru ca știu foarte sigur ca tu nu te-ai gândit că eu nu vreau sa fac ce faci tu. Tu nu te-ai gândit că eu deja am planurile puse la punct și acum doar mă ghidez după ele. Tu tot ai impresia că eu vreau să fiu ca tine. Dacă asta te face să te simți bine, pentru asta chiar mă bucur. Îți fac un bine.

Nu pun la socoteală faptul că poate unii dintre noi se gândesc și la ce vor face mai târziu, nu doar acum. Ne gândim (doamnele, în special) că frumusețea e efemeră și că într-o zi n-o să mai fie deloc, ne gândim la copii, soț, familie, în general, nu cum să pierdem cât mai multe nopți în club și câți bărbați să adăugăm pe listă. Aici vorbeam de doamne, am menționat mai devreme. Și da, bat niște apropouri.

Mintea incă mă doare, să știți. N-are cum altfel.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s