Live

Din seria “schimbări”

Nu generalizez, e vorba aici doar despre mine. N-am fost niciodată adepta schimbărilor. Mereu am considerat că lucrurile trebuie să rămână așa cum sunt, indiferent că aceste lucruri sunt bune sau rele. De-aia trec greu peste moartea cuiva drag mie, de-aia am plâns două luni de zile atunci când mi-a murit cățelul, de-aia nici acum nu prea accept faptul că am două persoane pe care n-am să le mai văd niciodată. Chestiile astea pe termen lung și unele definitive mă seacă la propriu, mă jenează sufletește, mă chinuie încet ca o picătură chinezească. Vorbesc despre schimbările care nu depind de mine, cele care se întâmplă pentru că se întâmplă și rămân așa întâmplate, la voie și nevoie, schimbări pentru care poți să te pui și-n cur și-n cap că tot schimbări rămân, iar lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Ma seacă de orice înțelegere.

Dar sunt și schimbări pe care le înțeleg și le accept, pe care le vreau și pe care le fac. Sunt cele pentru care iau eu hotărârea, cele pentru care mă zbat, cele pentru care plâng pentru că în final știu că orice ar fi, tot bine va fi. De curând am făcut o astfel de schimbare, am luat eu decizia, eu m-am stresat pentru ea, eu am vrut. Altfel nu se mai putea, lucrurile nu mai puteau continua în felul în care se întâmplau, era ceva aiurea rău de tot, o faza de genul că nu te mai simți la locul tău și începi ca un bezmetic să îți cauți locul. Nu e cine știe ce, e ceva ce face toată lumea, e ceva la ordinea zilei poate, raportându-ne la un număr de oameni. Nu e nimic ieșit din comun, dar pentru mine a fost mai mult decât important. Am ales să vorbesc despre asta pentru că eu sunt omul ăla care rămâne închistat în rutina zilnică și care nu-și prea mișcă fundul să schimbe ceva în viața lui. Da, obișnuiesc să mă complac în diferite situații care nici nu mă afectează, nici nu mă dau pe spate, pur și simplu sunt situații care durează de ani și nici nu știu dacă mă simt bine așa sau nu. Dacă nu ma afectează, înseamnă că e bine, eu pe principiul ăsta merg de cele mai multe ori. Numai că unele situații mă afectează. Și așa apelez la așa zisele schimbări. Alea pe care le hotărăsc eu.

O singura schimbare abia o aștept, e vorba doar despre un moment dar care îmi schimbă definitiv cursul vieții și succesiunea evenimentelor. E momentul în care o să am primul copil, un moment pentru care mă pregătesc încă de pe acum, chiar dacă o să se întâmple poate peste ani. Spuneam eu cândva că momentan copilul meu merită o mamă mai bună. Încă merită o mamă mai bună, nu sunt suficient de pregătită pentru el și poate că nici el pentru mine. Dar chiar și dacă asta ar fi o schimbare din-aia „wow” la care nici nu mă aștept, cu siguranță o să reușesc să fiu o mamă nu bună, ci foarte bună. E în firea noastră de oameni, avem treaba asta în sânge, în respirație, instinctul ăsta îl au și pisicile, d-apoi noi.

Viața nu-i frumoasă din întâmplare, viața e frumoasă prin schimbare sau ceva de genul am găsit scris undeva. Așa o fi. Eu sunt parțial de acord!

Cu drag,

    Y

pro int edit2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s