Inspiration

Marea dragoste din supermarket

N-am mai scris demult. Nu ca mi-am irosit talentul pe ascultat manele sau shopping din IDM Basarab, nimic din toate astea, doar că e iarnă și de obicei iarna sunt o „fast and furious bitch” și n-am chef nici să îmi pun chiloți pe mine. Dar m-am hotărât să scriu, era necesar să fac asta pentru că, după cum am mai spus cândva în câteva rânduri, blogul ăsta a fost făcut cu niște scopuri: 1. sunt tăcută de fel și îmi place să aberez în scris; 2. câteodată văd atâta prostie și atâta cocălărie încât creierașul începe să trepideze, icterul să se instaleze și tensiunea să crească și atunci trebuie să fac ceva ca să îmi revin, iar eu am ales să scriu despre toate prostiile și cocălăriile care mă îmbolnăvesc. Azi voi analiza eu, ca o bloggeriță divă ce sunt, o chestie prezentă în fiecare supermarket în care merg. E ceva, de fapt e „așa ceva?” vorba lui Mircea Badea. Uite mă că are și el dreptate la ceva. Mulțumesc, Mircea! Îți mulțumesc pentru „așa ceva?” Mă ajută în enorm de multe situații. Mă eliberez de nervi atunci când un neanderthalian spune „vroiam.”

Să revin. Așadar, în supermarket, orice supermarket, are loc ceva, ceva cu chimie, e ceva ce găsești doar acolo, simți doar acolo, trăiești doar acolo. Atâta iubire între oameni, coșulețe de cumpărături și maimuțoi de pluș, consumată printre rafturi, dar de cele mai multe ori (mereu) la casă nu ai să vezi nici măcar la tine-n pat, seara târziu, printre vise erotice și prezervative sparte. Ce să spun, că o dată am avut impresia că, Doamne ferește, mi-am schimbat orientarea sexuală pe-acolo, cu bărbatul de mână. Ai naibii, omuleții ăștia cu care împărțeam rândul conștiincioși, nu conteneau cu dovezile de iubire. Era o deșteaptă nevoie mare în spatele meu, presupun că iq-ul ei era echivalent cu cel al unui castravete, îmi respira fix în ceafă, lovea cu coșulețul ei de cumpărături în al meu, și mai avea puțin și mă strângea pătimaș în brațe și să înceapă să mă pipăie serios până îmi cădea sutientul de sub bluza. După faza asta, am ajuns la o concluzie la mintea cocoșului, evidentă prin natura ei și anume că balaurii ăștia n-au nicio idee despre ceea ce înseamnă limita de confidențialitate. Eh și eu acuma, am pretenții. De ce mi-aș dori ca toată lumea să fie educată? Dar oare de ce mi-aș dori ca orice balaur mic sau mare să aibă măcar un pic de bun-simț acolo, încât să nu se urce pe mine și să scoată sunetele lui Tarzan când o pierdea pe Jane?

Mai avem dovezi de iubire agresivă la casa de marcat. Știi, momentul ăla când îți așezi și tu cuminte produsele pe bandă și începe tot o ea (ce-au femeile astea cu mine?) să-ți examineze absorbantele și gelul de duș? Eu știu momentul mult prea bine. Aveam și hârtie igienică și recunosc că m-aș fi întors să-i spun „Cu aia mă șterg după ce mă c*c, vrei să-ți arăt ?” Iar prin examinat mă refer la minunatul fapt că lua produsele în mână și citea pe ele. O fi crezut că p**da mea e mai răsfățată decât a ei. Educata lu’ mama, cât de mult „bun-simpț” avea ea. Mda, îmi venea să o iau în serie cu baxul de hârtie igienică și să o alerg prin tot hipermarketul ăla. Dar am stat cuminte, că așa sunt eu. Și nici nu vreau să mă apuc să fac educație cu oameni de peste 40 de ani. Până la urmă m-am gândit că necunoscuta balaură mă iubește așa tare încât o freacă și mai tare grija de absorbantele pe care le folosesc eu.

La raft, treaba stă altfel. Acolo se tatonează terenul pentru viitoarea relație client-client de la casă. Te îmbrâncește fix când întinzi mâna ca să îți iei cutia de lapte, te încalecă la cântar pentru că omulețul e atât de iubitor în felul lui încât vrea să unească fasolea lui cu piersicile tale, e ceva de vis. Nu mai zic că e atât de al naibii încât e în fața ta, merge până într-un anumit punct și brusc se oprește și se întoarce, dă peste tine, te lovește cu coșul în coapsă, cică din greșeală, nu fiindcă e un primat iubitor care nu știe cum să îți atragă atenția (ca e un needucat sau needy cat cum zice autocorrect-ul lu’pește).

Mâine e Sâmbătă și abia aștept și restul de dovezi de iubire. Mă duc la cumpărături. Vă rog, gândiți-vă și la mine atunci când aveți bafta să dați de un supermatket pustiu! În perioada asta nu, că „vin, sărbătorile vin” și cred că eu o să mă baricadez în casă.

pro int edit2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s