Book worms & șoricei

Misery by Stephen King- recenzie

 Misery nu e deloc ceea ce pare a fi, nu e o eroina pozitivă, draguță și fermecătoare. Ea e doar cauza torturii fizice și psihice a lui Paul Sheldon. Misery lucrează prin Annie Wilkes, Misery e obsesie.

Annie Wilkes se chinuie să o reînvie pe Misery dar nu o poate face singură, așa că îl face părtaș la chinul ei lugubru și pueril pe Paul Sheldon. Acesta din urmă îi devine scriitorul de serviciu, domestic așa cum se autodenumește, e la cheremul psihopatei și încearcă și el să pară psihopat și de acord cu toate acțiunile lui Wilkes dintr-un motiv simplu de dedus: ca să scape cu viață. Dintr-o mașină de scris țâșnește sânge.

Annie Wilkes înseamnă viața și moartea lui Paul, salvarea și condamnarea, seninul și întunecatul, chinul și scăparea. Finalul apoteotic îți dă ție, ca cititor, o stare de ușurare, însă firul realitații continuă să șerpuiască, să se rupă și să se regenereze. Realitatea e una, fantezia e alta. Happy end-ul există doar în romanele siropoase, de duzină, doar în telenovelele scrise, nu și la Stephen.

Stephen se joacă cu mintea cititorului, așa cum eu am mai afirmat în diverse ocazii, iar ceea ce e de admirat, de iubit și de apreciat la el este tocmai faptul că ține realitatea prezentă. În cazul „Misery” este prezentă în fiecare cuvânt, fiecare fapt, fiecare scenă. Și asta te sperie cel mai tare. Asta e de fapt horror, jocul psihologic la care tu, cititorul ești supus o dată cu personajele. Realitatea.

Cartea o găsiți la Nemira.

Sursă foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s